De câteva zile, asistăm la o isterie generalizată. În context, cel mai rău lucru este că, intenţionat sau nu, toată lumea minte sau rostogoleşte minciuni.
Iată câteva dintre ele:
1. Preşedintele dezinformează când spune că legea amnistiei are drept scop salvarea corupţilor. Dincolo de proastă comunicare a parlamentărilor, legea, pe fond, nu îi cuprinde pe cei care au comis fapte de corupţie (luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite).
2. Minciuna este preluată şi de voci din societatea civilă, şi o rostogolesc la nesfârşit peste tot. Internetul este plin de astfel de minciuni, efectul major fiind acela că elementele de adevăr din temerile exprimate (şi există elemente importante de adevăr!) nu se văd sau se văd distorsionat.
3. Parlamentarii dezinformează şi ei când spun că modificările aduse Codului Penal sunt total inofensive. Ar fi inofensive dacă ar însoţi modificarea actuală (cea în care clarifică statutul parlamentarilor, aleşilor locali şi al preşedintelui ca nefiind funcţionari publici, ceea ce este absolut corect) cu alta, în care evidenţiază că un ales se supune aceloraşi reguli şi verificări ca şi până acum (soluţii tehnice există, chiar dacă ar fi redundante). Legile DNA şi ANI există, şi funcţionează, nimeni nu le-a luat atribuţiile acestor instituţii. Dar parlamentarii trebuie, mai ales în contextul actual, să dea dovadă de bună credinţa şi transparenţa. Altfel, imaginea unei puteri arogante şi rupte de restul românilor (până acum, atributul parlamentului dominat de PDL din trecut) se poate lipi şi de majoritatea USL, o structură care încă are potenţial de a susţine o schimbare în bine.
4. Cei care spun că habar n-aveau ce votează (de exemplu, liberalii, prin vocea preşedintelui lor), ori ascund realitatea, ori îşi demonstrează şi ei lipsa de respo