Carenţa de vitamina B12 este semnificativ mai frecventă la bolnavii cu reflux gastro-esofagian care iau tratamente în acest sens, au descoperit specialiştii.
Inhibitorii pompei protonice (omeprazolul, lansoprazolul, pantoprazolul, rabeprazolului) şi inhibitorii de receptori H2 (cimetidina, ranitidina, famotidina, nizatidina şi roxatidina), ambele categorii de medicamente pentru scăderea acidităţii gastrice au fost asociate cu o reducere serioasă a nivelului vitaminei B12 în organism, după o administrare de aproximativ doi ani, potrivit profesorului doctor Douglas Corley, de la Institutul Kaiser Permanente din California.
În cadrul studiului realizat de oamenii de ştiiinţă americani s-a demonstrat că pacienţii care au primit mai mult de o pastilă şi jumătate de omeprazol, de exemplu, au prezentat o carenţă mai importantă de B12 decât cei care au fost trataţi cu doze mai mici de 0,75 pastile pe zi.
Cât de periculoasă este carenţa de vitamina B12
Nivelul prea mic al vitaminei B12 în organism determină afectarea funcţiilor cognitive la persoanele mai în vârstă. De altfel, dacă nu este combătută, carenţa de vitamina B12 poate duce la problemel neurologice grave sau chiar la demenţă.
Autorii studiului sunt de părere că medicii ar trebui în continuare să prescrie aceste medicamente în caz de ulcer sau de reflux gastro-esofagian, dar şi că aceştia ar trebui să cântărească foarte bine eventualele efecte adverse în cazul pacienţilor care au nevoie de astfel de pastile pe durate mari.
De ce apare această carenţă după administrarea antiulceroaselor? Ei bine, se ştie că acidul din stomac este necesar pentru a absorbi vitamina B12 din alimente precum carnea, peştele şi produsele lactate. Iar pastilele respective acţionează prin reducerea nivelului de acid din stomac.
Printre manifestările carenţei de vitamina B12 se numără starea co
