Scandalul provocat de difuzarea la televiziunea publică a unui colind ale cărui versuri pomenesc despre arderea evreilor ar putea transforma chiar şi pe cineva lipsit de păreri faţă de acest delicat subiect în filosemit.
Nu de faţadă, nu pentru că aşa e politically correct, nici ca să se ajungă la o la fel de ofensatoare discriminare pozitivă, nici la adăpostul clişeului vadimistic folosit de orice antisemit dat în fapt (vai, dar cel mai bun prieten al meu e evreu!). Pur şi simplu.
Cred că orice om cu scaun la cap care a aflat de mizeria de la TVR3, postul vopsit prea strident în verde sub conjuncturala egidă a guvernanţilor cărora li s-a servit staţia pe tavă, ajunge filosemit fie şi urmărind leapşa responsabilităţilor în acest caz.
Cum a pornit scandalul, justificările au început să curgă, iar disculpările sunt mai mult decât groteşti. Aflăm, astfel, de la directorul Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Cluj, Tiberiu Groza (citat de Mediafax), numai grozăvii. Că nu există colinde antisemite (calificativul jidovan afurisit şi constatarea că jidovul e bun doar când iese pe horn sunt, probabil, eşantioane folclorice ale ospitalităţii noastre, care suntem aici de mii de ani, în bună pace cu naţionalităţile conlocuitoare pe care le exporta Ceauşescu exact ca pe mobilă); că respectivul colind e străvechi, cules dintr-o mirifică zonă folclorică şi până acum nu s-a plâns nimeni de el; că a fost ales pentru că era inedit, adică nu mai fusese interpretat la televiziune (de ce oare?!), dar şi pentru că era scurt, în condiţiile în care era frig afară, şi, oricum, nu discreditează pe nimeni?!
În ce mă priveşte, am fost filosemit de mic. A fost o întâmplare, dacă aş fi avut vecini mai apropiaţi suedezi, aş fi fost acum, probabil, filosuedez. Doar că vecinii mei de etaj erau evrei sefarzi. Nenea Radu, hâtru nevoie mare, s-a prăpădit
