Se pare că decembrie este luna în care se nasc casele de licitaţii de artă. Adică atunci îşi ţin prima lor şedinţă publică de vânzări. Aşa a fost cu Monavissa, la o naştere moşită de familia Ghilduş, şi cu Artmark, copilul teribil al pieţei româneşti. Din păcate, Monavissa ne anunţă, în plin decembrie, că viitoarea licitaţie va avea loc acum 4 luni, în august trecut. Din fericire, Artmark sărbătoreşte cinci ani de existenţă, inclusiv cu o licitaţie.

Cea mai nouă casă de licitaţii de artă din România este numită Grimberg, după cunoscuta familie de colecţionari şi comercianţi de artă de la noi, care a pus pe roate şi a lansat această iniţiativă. Auspiciile momentului sunt radical schimbate şi, dacă lansările anterioare au fost manifestări de succes, cu rezultate deosebite, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea de marţi. Rezultatele primei licitaţii Grimberg sunt departe de a mulţumi pe cineva. Fără îndoială, situaţia, regretabilă, nu este şi neaşteptată. Deşi organizarea a fost impecabilă, cu tot ce trebuie unei şedinţe de licitaţii de artă de mare ţinută, starea pieţei dă apă la moară celor mai pesimiste anticipaţii. Oferta a fost numeroasă şi generoasă, nu cu preţuri mici, ci potrivite, reuşindu-se o defilare aparte de capodopere româneşti. Catalogul licitaţiei este cuprinzător, bine alcătuit şi tipărit, am avut expoziţie la sediu şi vânzare în sală mare. Ce a lipsit ca această licitaţie să fie o sărbătoare de decembrie, generatoare de speranţe? În primul rând conjunctura. Pe o piaţă în mare scădere, un nou jucător ori vine cu o formulă secretă şi de succes, ca Artmark, ori se luptă să supravieţuiască, precum celelalte, prin mijloace mai corecte sau mai jenante. În niciun caz nu se poate discuta despre succes de la prima vânzare, deoarece lansarea unei noi case de licitaţie înseamnă crearea unui ciclu de astfel de vânzări de artă. Nu se poate porni la dru