Când șeful Poliției unui oraș ca Timișoara spune, fără greață, că nu este treaba lui să se ocupe de interlopi, singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să numeri orele până când își va da demisia. Asta într-o țară normală. Pentru că, în România, o astfel de declarație este normalitatea. Şi nici nu are cine-i să-i ceară aşa ceva pentru că şefii săi sunt plămădiţi din acelaşi aluat.
Sinceritatea arogantă a celui care de nouă ani conduce Poliția în orașul unde cefele late fac ce vor, iar mafia țigănească continuă nestingherită să terorizeze pe cei care nu vor să le cedeze casele nu mai deranjează decât pe foarte puțini. Și ce dacă stăpânul pulanului e mai preocupat să facă chefuri cu foștii milițieni de Economic, cea mai coruptă structură din câte există în Poliția Română decât de aplicarea legii?
Până la urmă așa a rezistat ani de zile în funcție. Nu bazându-se pe rezultate, ci pe combinageli politico – economice, ca mai toții șefii de la stat, sudate pe la chiolhanuri. Plus o liniște aparentă în umbra căreia complicitățile cu mafia sunt la ordinea zilei. Singura diferenţă între Poliţie şi chef este că în primul loc ai nevoie la număr de “bețe”, nu scobitori. Şi cum nu contează pentru ce sunt “beţele”, adică dosarele penale pentru civili, să curgă şampania. Pentru politicieni în primul rând. Pentru că având asemenea specimene prin Poliţie nu mai este nevoie de nicio modificare de Cod Penal.
Când șeful Poliției unui oraș ca Timișoara spune, fără greață, că nu este treaba lui să se ocupe de interlopi, singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să numeri orele până când își va da demisia. Asta într-o țară normală. Pentru că, în România, o astfel de declarație este normalitatea. Şi nici nu are cine-i să-i ceară aşa ceva pentru că şefii săi sunt plămădiţi din acelaşi aluat.
Sinceritatea arogantă a celui care de nouă ani cond
