Toate deciziile importante în România se iau pe bază de frică, ameninţare şi şantaj. E un carusel de putere şi un joc de domino nesfârşit, care nu are nimic de-a face cu cetăţeanul de rând. Există două Românii perfect distincte, o ţară a politicienilor lacomi şi grijulii să-şi apere hoţiile şi una a oamenilor răbdători şi preocupaţi să supravieţuiască. Cele două entităţi nu se întâlnesc niciodată, pentru că, după cum se vede, nici măcar votul nu mai înseamnă ceva.

Îmi propusesem să scriu azi despre modelele pe care le oferă societatea românească adolescenţilor de 15 ani ca explicaţie a lipsei de motivaţie pentru învăţătură a acestor tineri. Parţial, tot despre modele e vorba, dar subiectul e schimbat din cauza evenimentelor, să spunem dramatice, petrecute în această săptămână în Parlamentul României. Pe scurt, patru legi, toate la fel de controversate, sunt luate în lucru în Parlament luni seara târziu, pe ascuns. Pentru că acestea sunt momentele potrivite pentru conspiraţii: noaptea, vinerea seara, weekend-ul, sfârşitul de an sau în preajma sărbătorilor când atenţia publică este mai puţin vigilentă. Toate aceste patru legi erau cu destinaţie precisă, identificată de altfel de către presă: legea lobby-ului (pentru o diversiune de gen Roşia Montană), amendarea Codului Fiscal în privinţa jocurilor de noroc (pentru facilitatea spălării de bani), legea graţierii (pentru a permite eliberări din puşcărie „cu dedicaţie") şi modificarea Codului Penal, cireaşa de pe tort (pentru crearea superimunităţii demnitarilor şi redefinirea conflictului de interese). Scandalul mediatic uriaş, indignarea opiniei publice, şovăiala celor vinovaţi şi reacţiile externe n-au făcut decât să confirme aceste aranjamente, dintre care, din fericire, a apucat să fie votat doar unul, e drept, cel mai grav, cel care priveşte modificarea Codului Penal. Din aceste motive, cele două amendamen