Cel mai mare din parcare

El și ea fumează țigara de după.

– Deci? – rupe el tăcerea.

– Deci ce?

– Deci cum a fost?

– Foarte bine a fost.

– Ești sigură?

– Da, mă, normal că sunt sigură.

– Foarte bine sau foarte-foarte bine?

– Foarte-foarte-foarte bine. Minunat.

Zâmbește, în sfârșit, mulțumit. Dacă ar fi cocoș, s-ar sui pe un gard și ar face "Cucurigu". Dar un gând îi umbrește brusc fruntea. Dacă ar fi cocoș, s-ar da jos de pe gard și s-ar duce după găină, s-o ia iar la întrebări.

– A fost cel mai bine din viața ta?

– Ăă… da.

– Ai ezitat…

Stinge țigara, se ridică și începe să se plimbe nervos prin cameră. Ea se precipită să-l liniștească.

– Băi, ce-i cu tine?

– Dacă e mai bun, nu-nțeleg de ce l-ai părăsit. Și de ce nu te duci la el. Ar trebui să te duci la el, serios. Nu e normal să fii cu cel mai bun?

"El" e fostul tău, pe care l-ai părăsit pentru bărbatul vieții, care tocmai tropăie nervos prin fața ta. Sau poate fi chiar primul prieten din liceu, ori ăla de la grădiniță, nu e clar pe cine i-a cășunat. E momentul în care trebuie să scoți din tolbă cuvintele magice.

– Tu ești cel mai bun.

– Hai, lasă, nu trebuie să mă consolezi.

– Nu te consolez. Chiar ești cel mai bun.

Parcă-parcă s-ar sui la loc pe gard, doar că nu e încă sigur.

– Sigur?

– Sigur. Nimeni, niciodată nu m-a… nu a fost atât de bun ca tine la pat!

– Și… ăăă? Știi tu ce vreau să zic…

– Bineînțeles. Nimeni nu o are la fel de mare ca tine. E imensă, e uriașă, nu am mai văzut niciodată așa ceva. Parcă ar fi o trompă de elefant.

– Cucuriguuu!

Istoria unei femei

La două zile după ce l-a cunoscut pe Gerard Butler, Mădă Ghenea l-a întrebat:

– Dar acum dacă m-ai mai vedea pe stradă, crezi că te-ai mai uita la mine? Știi, m