Enunţul din titlu e un fragment din romanul de ficţiune „Nu mi-e frică“, viu şi savuros, „plin de iubire şi ură“ (cum zice autoarea), lansat astă-toamnă la Gaudeamus. E, deopotrivă, şi un răspuns la acest chestionar adresat doar oamenilor faini.
O ştiţi cu siguranţă pe Paula, pe care mi-a recomandat-o cu căldură alt debutant de succes de la târgul de carte, fiindcă îi vedeţi în fiecare seară realizările: e editor al celui mai important buletin informativ al zilei de la Pro TV, iar anul viitor împlineşte un deceniu în această calitate (în echipa Pro e din 1998). Savuraţi-i răspunsurile, e o ardeleancă pe cinste, care iese rar, dar bine, în faţă.
De ce te temi cel mai tare?
De ipocriţii care se mint că ei sunt fermecaţi şi perfecţi într-un glob de cristal doar ca să salveze aparenţele. În realitate, haznaua e chiar la uşa lor şi nu miroase a flori. Poate că o să vrei să îmi spui că viaţa e mişto şi că nu ai de ce să te temi de ea. Atunci eu ţi-o compar cu un trandafir de dulceaţă care are, în egală măsură, şi parfum, şi ţepi. Şi da, mă tem îngrozitor să nu rămân fără ţigări şi să fie toate magazinele închise.
Care e prima ta amintire?
Nu ştiu dacă cea legată de o rochiţă de stambă cu flori sau de ziua în care eram împreună cu părinţii mei în Yemen şi am mâncat rodii. Ţineam în palmă sâmburii translucizi şi mi s-a părut atunci că sparg lacrimi cu dinţii. Aşa arătau pentru mine… doar că erau roz.
Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?
Nu am idoli, însă de admirat o admir cu sinceritate pe mama. Ea, spre deosebire de mine, este o luptătoare pentru care nu există „e greu sau nu pot“. Nu ţine ranchiună şi, aşa cum am descris-o şi în cartea mea, „mama arată belea. Occident. Era cea mai bună de pe toată strada. Cu nişte picioare de să-ţi baţi copiii. Sâni, talie şi fund bombat. Mie mi-a dat alu
