Ziua Naţională a României se marchează altfel în oraşul Târgu Lăpuş.
Aici, depunerile de coroane nu au loc în 1 decembrie, ci în 5 decembrie. Şi, în locul patriotismului de faţadă şi al veseliei, aici, chiar şi chipurile copiilor care flutură tricolorul sunt triste. Motivul? Puţini ştiu că în 5 decembrie 1918, la Târgu Lăpuş, a avut loc un adevărat masacru.
„Lupta pentru păstrarea identităţii şi unităţii nu s-a terminat la 1 Decembrie 1918”. Bătrânelul rosteşte aceste cuvinte cu tonul unei sentinţe. Şi aşa a şi fost pentru istoria şi destinul românilor şi maramureşenilor. Iar cei din Târgu Lăpuş ştiu poate cel mai bine acest lucru. În urmă cu 95 de ani, peste 150 de lăpuşeni şi chioreni au plecat spre Cetatea Unirii. Numai că avântul lor naţional a îngrijorat cercurile guvernamentale, şi pe împuternicitul lor de la Cluj, Apaty Istvan. Se intuia că, şi de data aceasta, la fel ca în 1848, Lăpuşul va fi o verigă de legătură ce a unit atunci manifestările revoluţionare româneşti. Ziua de 5 decembrie este descrisă de martori ca una a biruinţei, încheiată într-o baie de sânge. Încă din zorii zilei, oamenii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, au venit să participe la marele eveniment. Domnea o atmosferă de sărbătoare şi veselie. În timp ce oamenii se adunau în piaţă, se ţinea şedinţă în şcoala confesională românească. Erau prezenţi mai toţi delegaţii la Alba Iulia.
În aceeaşi zi, detaşamentul morţii de la Ocolul Silvic din Strâmbu Băiuţ s-a alarmat pe la ora 5 în zori. Armamentul a fost mascat în căruţe. Au ajuns la Lăpuş în plină manifestare şi s-a dat ordin să nu se „cruţe nimic”. A urmat un adevărat iad. Rezultatul? 69 de morţi şi 140 de răniţi. An de an, aceşti eroi sunt comemoraţi printr-un eveniment organizat de Primăria Târgu Lăpuş.
Şi în acest an, evenimentul a cuprins discursuri, depuneri de coroane, defilări, acompani
