Cînd exact se sărbătoreşte centenarul unui autor? În decursul anului, cînd se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui, sau în anul care începe la trecerea unui secol de la naşterea sărbătoritului? M-am confruntat cu această dilemă în decursul anului care se apropie de sfîrşit: Sesto Pals, poetul care şi-a făcut debutul în literatura română în 1930 şi care a dispărut apoi, vreme de mai bine de o jumătate de secol, pentru a-şi face din nou apariţia în 1998(!), cu volumul Omul ciudat, ar fi împlinit anul acesta, ca şi bunul său prieten, Gherasim Luca, o sută de ani. Ultimul a fost sărbătorit, de bine, de rău, în România, în acest an, dar pe SP l-am cam „înghesuit“ într-un colţ al … rotundului Romexpo, la ultima ediţie a Tîrgului de carte Gaudeamus.

„Nu-i nimic“, m-a consolat Nicolae Tzone, „o vom face în decursul anului care începe în octombrie 2013“. Ideea mi-a părut interesantă şi chiar m-a convins: la urma urmelor, de ce nu? Dacă vom reuşi să publicăm cîteva volume ale poetului-filozof în acest interval, am realizat ceva. Ce fac însă cu Barbu Zevedei, mă întreb; în cazul acestuia, nu am un susţinător entuziast care să facă eforturile necesare. Cine îşi va reaminti de Barbu Zevedei, fostul student al lui Lucian Blaga la sfîrşitul interbelicului, pornit să facă o carieră filozofică excepţională la Cluj şi la Sibiu, curmată de război şi mai tîrziu de fuga sa din România, pe cale de a bascula dintr-o dictatură de dreapta într-una de stînga? Este interesantă istoria acestui ilustru intelectual uitat pe meleagurile sale: om de stînga într-o perioadă în care nu era uşor să fii de acea parte a baricadei, persecutat de regimul Antonescu în anii războiului (va sta aproape doi ani, între 1942 şi august 1944, închis la Caransebeş).

Alături de Pătrăşcanu, după 1945, şi protejat oarecum şi de Petru Groza în anii de după război, Barbu Zevedei, deven