Felul în care se comportă suporterii echipelor Ungariei atunci când acestea sunt pe teren cu sportivii români nu are nicio legătură cu sportul, ci cu atmosfera de extremă dreaptă care bântuie Ungaria. Balamucul provocat de huliganii Ungariei la Bucureşti şi recentele jigniri aduse în Serbia de suporterii handbalului maghiar au un numitor comun: ura faţă de străini şi îndeobşte faţă de români, devenită politică naţională în Ungaria. Dacă gesturile scandaloase ale maghiarilor faţă de România ar avea loc doar pe stadioane, le-am putea pune pe seama unui val de emoţii de moment. Acest lucru nu le-ar face mai puţin grave, dar situaţia nu ar fi la fel de îngrijorătoare. Atunci însă când ura maghiară faţă de români se propagă pe toate canalele şi cu toate ocaziile, e momentul să spunem public că acest gen de comportament este încurajat la nivel de societate şi de politică, şi, din păcate, nu doar în Ungaria, ci şi în cadrul unor curente de opinie maghiare din România. Manipularea extremistă, atent construită în Ungaria, nu umple aşadar numai stadioanele, ci şi pieţele publice, acolo unde se ridică statui închinate lui Horthy sau la manifestaţiile în care este deplâns Trianonul şi agitat stindardul recuceririi de teritorii străine pentru Ungaria. Pe asemenea direcţie evoluează o bună parte din clasa politică din Ungaria, susţinătorii lor deloc puţini, precum şi coloana a V-a a Budapestei din România. În loc să repună Budapesta pe drumul normalităţii, dacă tot emit pretenţia de a fi gardienii democraţiei europene, statele puternice din UE au luat-o şi ele pe calea respingerii ”străinilor”, deveniţi ţapi ispăşitori pentru nefuncţionalităţile tot mai dureroase. Ura de români a ajuns să ţină loc de identitate naţională în Ungaria sau la politicienii maghiari din România. Chiar aşa, prin ce se defineşte marea moştenire culturală şi naţională a Ungariei sau a comunităţii maghia