Săptămîna trecută, cu ocazia susţinerii unei foarte serioase teze de doctorat în Facultatea de Matematică şi Informatică, unul dintre referenţi şi-a încheiat prezentarea, întru totul laudativă, cu cuvintele,off the record, cum a ţinut să precizeze: „Această teză nu e un plagiat“. Evident, sala a rîs, et pour cause. Haz de necaz. Ar fi trebuit să ne-ngheţe rîsul în gît. Toate sondajele arată că românii cu drept de vot au o mare încredere în dl Victor Ponta, plagiator dovedit care nici măcar nu-şi recunoaşte greşeala cea cu voie, că fără de voie nu putea fi. Urmează, în topul încrederii, cel puţin în sondajul CSCI, dl Sorin Oprescu. Ce-a făcut acest domn de are lumea atîta încredere în el? Eu cred că n-a făcut nimic bun, cred că e doar bun de gură, la fel ca şi dl Ponta – doi şmecheri, golănaşi vulgărei cu vino-ncoa. La cine? La majoritatea votanţilor români, zic sondajele şi rezultatele alegerilor. Iar majoritatea are întotdeauna dreptate, asta o ştie oricine (cum de nu figurează sentinţa asta în dicţionarul lui Flaubert?).

Există vreun mijloc prin care să se schimbe, în viitor, măcar, lucrurile? Putem (îmi place să cred că nu sînt singurul nemulţumit de starea de fapt) spera că, vreodată, oamenii vor cîntări raţional oferta electorală, că nu se vor lăsa seduşi de aparenţe şi că nu vor mai fi victimele demagogilor şi ale şmecherilor cu limba mieroasă?

În viitorul previzibil – nu. N-avem nici o şansă. Rezultatele testelor PISA, despre care se vorbeşte mult prea puţin, arată ca majoritatea adolescenţilor noştri sînt analfabeţi funcţional. Pot citi orice text, desigur, dar nu-l înţeleg. Aceeaşi majoritate are dificultăţi majore cu operaţiile logice, e incapabilă să opereze eficient cu operaţii matematice simple pe care, de altfel, le stăpîneşte.

Copiii aceştia pot rezolva probleme care le cer să facă un calcul sau altul, chiar com