- Încep interviul cu o declaraţie: te numeri prin­tre cele mai frumoase prezenţe de pe micul ecran. O frumuseţe luminoasă şi delicată, deloc vul­gară şi ostentativă, care merge direct la suflet. O fru­museţe care îmblânzeşte agresivitatea de la televizor. Cu toate astea, ai dis­părut de la ştirile PRO TV. De ce?

- Pur şi simplu, am nevoie de timp mai mult pentru mine. În­cepuse să mă oprime senzaţia că nu-mi a­par­­ţin. Aveam ne­voie de timp ca să-mi pot îndrepta atenţia şi către alte zone ale vie­­ţii, care sunt im­portante pentru mine şi care nu au legătură cu profesia. Dar de­ci­zia de a renunţa la ştiri n-a fost deloc uşoară. Multă vreme mi-am dorit să le fac pe toate la fel de bine şi să nu renunţ la nimic. Efortul era însă imens şi începuse să mă epuizeze. Funcţionam adesea ca un robot. Ca atare, mai curând silită de realitate de­cât dintr-o opţiune in­te­rioară, am ales să mă restrâng profesional, păstrând nu­mai rolul de co-prezentator la "Dansez pentru tine".

- Crăciunul bate la uşă. Cum îl aştepţi?

- Crăciunul e sărbătoarea mea preferată. Îmi aduce cel mai mult aminte de copilărie. Şi, de-a lungul anilor, am avut grijă să păstrez întregul ritual al pregătirii şi celebrării lui: împodobitul bradului, gătitul bucatelor tradiţionale, colindele... (Îmi colind şi acum părinţii, iar asta mă păstrează copil nu doar în ochii lor, dar şi în sufletul meu). Casa noastră din Iaşi e ca un glob de sticlă care ocroteşte, în afara timpului, a vremurilor şi mo­delor, atmosfera paşnică, tihnită şi profund emo­ţionantă a Crăciunului adevărat.

- Cum izbuteşti să-l salvezi? Nu te molipseşte fes­tivismul de carnaval al Crăciunului de la televizor?

- Pentru mine, Crăciunul este, în primul rând, o sărbătoare a sufletului. Eu am fost crescută în spiritul credinţei. Fireşte, în anii aceia, înţelegeam lucrurile în măsura în care