Un bărbat scund îmbrăcat într-un halat de un alb impecabil se strecoară printre părinţii disperaţi de pe holurile Spitalului Marie Curie din Capitală care fie aşteaptă veşti despre micuţii lor, fie îşi ţin copiii strâns de mână, încercând parcă să-i apere de bolile care-i pândesc. Sorin Târnoveanu este neurochirurgul care salvează vieţile îngeraşilor suferinzi pentru care, de cele mai mult ori, pronosticul este destul de pesimist.

„Adevărul“ vă prezintă în cadrul Campaniei „Cei mai frumoşi români“ povestea lui Sorin Târnoveanu, neurochirurgul de la Spitalul Marie Curie care a decis să rămână în România pentru „că merită“, pentru că aici este locul în care chirurgia trece dincolo de obstacolele materiale şi de frontierele impuse de aparatura ineficientă.

Pe holurile aglomerate ale Spitalului Marie Curie din Capitală, un bărbat scund cu degetele subţiri îşi face loc printre părinţii care aşteaptă ca micuţii lor să fie aduşi în saloane direct din blocul operator. Pe coridoarele ticsite de părinţi sunt şi unii micuţi care se joacă, stau abătuţi pe scaune sau privesc dezorinetanţi către toţi adulţii coplesiţi de probleme din jurul lor.

Timpul trece altfel în interiorul spitalului, iar fiecare secundă de aşteptare se transformă în ore, luni şi chiar ani atunci când un copil se află pe masa de operaţie. Supărările părinţilor şi bolile copiilor se prind într-un joc, într-o competiţie în care trebuie să primeze puterea de a trece cu bine peste încercările vieţii. Şi aici intervine ajutorul. Un om îmbrăcat într-un halat alb, înarmat cu o pereche de mănuşi chirurgicale şi un bisturiu.

„Am văzut că medicina sună bine”

Sorin Târnoveanu are 35 de ani şi în ultimul an de liceu a început să se gândească la o posibilă profesie. A decis să se îndrepte către medicină, un domeniu care promitea, dar fără să ştie că peste ani buni avea să devină îngerul păzit