Cu 150 de angajaţi, toţi la stat, din 3.000 de adulţi apţi de muncă, locuitorii din comuna ieșeană Lungani mănâncă din ce mai cresc pe lângă casă şi din venitul minim garantat (VMG). Banii primiţi de la stat le ajunge să bea şi să ia câte-un biscuite la copii. Toţi trăiesc pe datorie şi se descurcă fără să facă nimic. Până şi prostituata satului, care avea de plătit 60.000 de lei amenzi, s-a măritat şi s-a făcut femeie cuminte la casa ei.

Sărăcia satelor din aproape toată Moldova a devenit deja proverbială, dar comuna Lungani poate constitui singură un capitol aparte. Situată la circa 40 de kilometri de Iaşi, comuna era indicată în urmă cu câţiva ani de UE ca având 70% din populaţie sub pragul sărăciei. Primarul susţine însă că indicatorul ar arăta acum sărăcie 100%.

Natalitatea sporeşte sărăcia

Primarul Gheorghe Pricopie este un lungănean fericit. Are loc de muncă, chiar dacă îşi primeşte salariul cu întârziere. Ne-a aşteptat, la orele amiezii, în cârciuma amplasată, strategic, chiar în poarta primăriei. Îşi făcea curaj, la o carafă cu vin. „Trebuie să mă operez, am cataractă. Am şi diabet”, explică el. Sărăcia din Lungani, atestată de documente oficiale, i se pare oarecum firească. „Dacă s-ar face acum un calcul, procentul celor săraci nu ar fi de 70%, ci de 100%”, spune el ferm. De ce sunt oamenii săraci? Există o explicaţie simplă, în opinia edilului. „Avem două sate de rromi. De fapt, 32% din populaţia comunei este constituită din rromi. Pe lângă că nu au pământ, se căsătoresc la 13-14 ani, iar când ajung la 20 de ani au deja 5-6 copii”, explică Gheorghe Pricopie. Cea mai numeroasă familie este cea a lui Liliac Zăgan, care numără 15 copii şi 2 adulţi.

Doar 5% lucrează

Comuna Lungani are, în total, puţin peste 5.000 de locuitori iar cei mai mulţi trăiesc din bani de la stat. „La venitul minim garantat am