La cursul de management financiar mă simt de parcă aş fi plonjat într-o lume unde se vorbeşte o limbă străină, care nu mi-a fost nicicând un motiv de atracţie... De ce să îi spui unei noţiuni în 3 feluri diferite, ca şi când ar fi vreo diferenţă între cuvinte, nu îmi dau seama. În lumea literelor, figurile de stil se poartă şi sunt bine primite, aici concretul – şi diferitele modalităţi de a-l denumi – parcă are alte valenţe.
De la simpla formulă cuprinsă între a da şi a primi, cu toate aspectele ei (că se intermediază sau nu cu diferite mecanisme financiare) şi până la media cântărită a costului de capital (WACC), distanţa este enormă – şi e locul unde o bună parte din administraţia sau finanţiştii lumii generează activităţi diverse.
Cu siguranţă că fiecare meserie îşi are rostul ei – şi fiecare om ţine la ceea ce face, considerând că este mai bun pentru el felul în care cu trudă aduce pâinea pentru a o pune pe masă. Însă aşa multe paranteze, noţiuni, ecuaţii, formule, interpretări sau definiţii parcă nu mi-a fost dat să văd în niciun domeniu! E drept că majoritatea noţiunilor sunt de o noutate care mă (şi ne) surprinde, fiind vorba de ultimele interpretări din economie, de idei care de 5 ani încoace deja schimbă faţa – şi interpretările – cifrelor.
Ni se dă exemplul unei companii din Statele Unite care a investit în Germania şi, ani la rând, a înregistrat venituri – şi profit – de invidiat, iar după aproximativ 20 de ani a fost evaluată cu instrumentele financiare americane, rezultatul fiind mai mult decât dezastruos – compania nu numai că avea, conform acelor date, miliarde de dolari datorie, dar ar fi trebuit să fie dizolvată de mult!
Îmi spune un coleg la curs că în cazul companiei la care lucrează, dacă un avion zboară cu 30 de secunde mai puţin la un zbor mediu de 2 ore, compania aeriană reuşeşte să facă, anual, un plus la pr
