- Social - nr. 244 / 13 Decembrie, 2013 Patriotismul nu incita la ura Cuprinsi de o frenezie hungarofoba impinsa pana la sadism nevrotic, in deja obisnuitul lor dispret fata de orice norma de convietuire pasnica, mai ales atunci cand isi propun sa cinsteasca memoria celor care de-a lungul istoriei au necinstit tara in care au migrat, Romania, incalcandu-i ostentativ Legea fundamentala prin aceea ca nu o respecta (Art.51), nu ii sunt cetateni fideli (Art.50, 1), se raporteaza la ea ca si cum nu ar avea niciun fel de obligatii (Art.15, 1), o defaimeaza indemnand la ura nationala, la discriminare, separatism si violenta publica (Art.49, 1) etc, lideri ai U.D.M.R. nu rateaza niciun prilej sa se manifeste astfel, sub masca unui fals patriotism sintetizat atat de bine de cel mai mare poet al Ungariei, Ady Endre: "Am invatat… ca este patriotic sa injuri germanii, sarbii, romanii, slovacii. Asa sa fie? Daca este asa, eu declar solemn ca nu sunt patriot” ("Nagyvarodi Naplo”, 16 iunie 1903). De hungarismul acesta de parada politica, al unui mult invocat drept istoric milenar axat pe obtinerea de drepturi pe care de altfel maghiarii nu le-au acordat niciodata altor nationalitati, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca pana si in zilele noastre ei nu doresc, pur si simplu, egalitatea cu romanii, ci drepturi suplimentare, s-au delimitat si alti intelectuali de vaza ai tarii vecine: Béla Bártók, Jozsef Attila, Albert Szentgõrgyi etc. Aceste cateva exemple pozitive sunt suficiente, desigur, ca sa intelegem ca nu toti maghiarii sunt la fel, ca, dupa cum stim cu totii, nici nu exista padure fara uscaturi…Si inca mai stim si o vorba sfanta, atat de potrivita si pentru acei concetateni maghiari care scot sabia urii interetnice, sub pretextul inaugurarii pe tot cuprinsul Transilvaniei a unor monumente istorice cu simbolistica antiromaneasca, "cine seamana vant, culege furtuna”… Cam cu un a