Opinia net favorabilă despre Putin este însoţită de vehemente diatribe antiamericane şi, în genere, antioccidentale. E curios cum acest scriitor atât de inteligent şi de cultivat cade victimă unor clişee rudimentare.

Despre Andrei Makine se cunosc, în definitiv, puţine lucruri. S-a născut în 1957 în Siberia şi a fost crescut de o bunică franţuzoaică. Şi-a construit, de mic, o dublă identitate culturală, ceea ce îi va influenţa în mod decisiv destinul. În 1987 cere azil politic în Franţa şi trăieşte, la început, în condiţii precare (dormea noaptea, pare-se, în cavourile din cimitirul Père-Lachaise). Alege să scrie în limba patriei de adopţie şi repurtează, în 1995, un imens succes cu superbul roman Testamentul francez. Au urmat alte cărţi cu largă audienţă la public - Pe vremea fluviului Amur, Muzica unei vieţi etc. A mai publicat patru romane sub pseudonimul Gabriel Osmonde, iar secretul nu a fost dezvăluit decât recent. Am scris eu însumi un comentariu la unul dintre aceste romane fără să bănuiesc cine se ascunde în spatele numelui Osmonde.

Makine a fost de curând la noi în ţară cu prilejul traducerii ultimului său roman, O femeie iubită. A acordat mai multe interviuri; am citit două dintre ele, asupra cărora mă voi opri în cele ce urmează, pentru că am găsit acolo - mărturisesc din capul locului - lucruri care m-au contrariat. Interviurile au apărut în ediţia de weekend a ziarului Adevărulşi în Suplimentul de cultură.

Romancierul reia câteva dintre temele sale favorite: Siberia, dubla moştenire culturală, elogiul limbii şi al culturii franceze. Spune că în Gulag existau, în ciuda aparenţelor, nebănuite rezerve de umanitate, de puritate, iar exemplele pe care le dă sunt impresionante. Când trece însă la consideraţii asupra lumii de astăzi se ivesc şi primele semne de întrebare. E limpede că Makine nu-şi ascunde simpatia faţă de Putin, în care ved