Soarta coloniei britanice stabilite în 1587 pe Insula Roanoke de pe continentul american încă este o enigmă, existând mai multe teorii care să explice dispariţia misterioasă a celor peste 100 de persoane care au ajuns aici Pe 8 mai 1587, 117 bărbaţi, femei şi copii au plecat din Anglia pentru a începe o nouă viaţă dincolo de Oceanul Atlantic. Stârniţi de poveştile altor călători care au pornit spre Lumea Nouă, coloniştii, sub comanda lui John White, se îndreptau spre un loc din Chesapeake Bay. Din cauza faptului că se apropia sezonul uraganelor, englezii au fost obligaţi să îşi întrerupă călătoria înainte de a ajunge la destinaţie, aşa că s-au stabilit pe o insulă de pe coasta de nord-est a teritoriului care aparţine actualului stat Carolina de Nord, în partea de sud a bazinului Chesapeake Bay.

Colonia stabilită pe Insula Roanoke a fost prima aşezare engleză din Lumea Nouă. În acelaşi an, 1587, la scurt timp după ce grupul a ajuns aici, fiica lui John White a născut o fetiţă, botezată Virginia Dare – primul copil cu părinţi europeni născut pe pământ american. Viaţa de aici nu era însă deloc uşoară, aşa că pe 27 august, John White, devenit între timp guvernator al coloniei, a plecat înapoi în Anglia pentru a aduce provizii. Pentru că ţara de origine se afla la acel moment în război cu Spania, a durat trei ani până când White a putut face rost de o corabie cu care să revină pe Insula Roanoke cu mult aşteptatele provizii. În 1590, când a ajuns, într-un final, înapoi în colonie, nu a mai găsit pe nimeni şi aproape nimic aici. A mai găsit doar nişte tunuri de dimensiuni mici, un cufăr deschis, un gard construit în jurul perimetrului fostului sat şi o inscripţie sculptată pe un stâlp – cuvântul „Croatoan“. Orice urmă a vreunui aşezământ a dispărut de pe faţa pământului, soarta coloniştilor a rămas un mister, iar „colonia pierdută“, a intrat în folclorul american.