Eric Hoffer (1902-1983) a fost un gânditor cu totul original, un autodidact de geniu, preţuit de filosofi altminteri atât de diferiţi precum Hannah Arendt şi Sidney Hook.
Cartea sa, “Adepţii fanatici. Reflecţii asupra naturii mişcărilor de masă" a apărut în 1951, când Războiul Rece ajunsese la paroxism, provocând numeroase dezbateri şi fiind mereu adusă în actualitate de atâtea evenimente tragice generate de mişcări ideologice fanatizate. Volumul a fost publicat recent de editura Polirom, traducerea în limba română fiind realizată de istoricul Lucian Leuştean.
Nu se ştiu prea multe lucruri despre biografia timpurie a lui Hoffer: nu a urmat cursuri universitare, poate că n-a absolvit nici măcar liceul, era un solitar, obsedat de lecturi, a lucrat ca docher in San Francisco. După pensionarea prematură, a predat, din nou în chip original, cursuri de filosofie politică la Berkeley. Venea o dată pe săptămână, se întâlnea cu studenţii, cultiva stilul socratic, îi învăţa să întrebe şi mai ales să se întrebe. Era un sceptic îndrăgostit de Montaigne. Ca filosof politic, l-a preţuit pe Alexis de Tocqueville.
Pe 1 martie 1955, Hannah Arendt îi scria de la Berkeley soţului ei, Heinrich Blucher, el însuşi un gânditor politic autodidact: “Iar vineri, excursie la San Francisco unde mă va plimba cu maşina Eric Hoffer, filosofantul docher (un muncitor german, un intelectual-muncitor tipic). Nu poate să o facă sâmbătă pentru că lucrează în port în regim special în timpul weekendului". Pe 8 martie, îi scrie din nou lui Blucher: “Sâmbăta asta, din nou o escapadă la San Francisco. Eric Hoffer îmi va face turul cu maşina. Acestea sunt razele de lumină". Era în 1955, la patru ani de la apariţia “Originilor totalitarismului". În timpul şederii la Berkeley (februarie-iunie) Hannah Arendt a ţinut un curs despre “experienţele politice fundamentale ale timpurilor noastre", unul d
