A tot sunat telefonul, zilele astea, iar micii afacerişti au încercat să-mi abordeze credibilitatea, în ideea că eu voi face pact cu Diavolul, pentru ceva lovele şi o masă îmbelşugată. Cu lejeritate, pot spune că în luna decembrie mila este exploatată la maximum, dizolvând adevăratele valori ce ar trebui să le practicăm, ca să ne numim creştini până la capăt. Care-i faza? Mă las cu greu păcălit! Au reuşit nişte guri rele să-mi pună beţe-n roate şi să spună c-au vreun ONG bine cotat, pentru minunile “moşului”, dar mi-am revenit din idioata reverie, când am analizat artificiile de care mulţi amatori profită – vina aparţine, în mod cert, cărţilor motivaţional-financiare (tot gogoşi vindeţi?). Caut cu disperare o bancă la care să mi se oprească toate conturile în această lună, pentru a nu avea căderi de conştiinţă şi repercusiuni în strânsă legătură cu “piarul” ce nu vrea să moară de foame (am găsit ceva oferte bancare, dar încă negociez comisioanele). Exploatarea emoţiei e seacă, poveştile nu s-au schimbat mai deloc, iar cei mai naivi sunt pe punctul de a refuza manipularea, mai ceva decât protestatarii ce transmit asertivitatea de prin străzile-ngheţate-n grabă de frigul ratat de televiziuni (probabilitatea îşi are rădăcinile-n eşec!). Nimic nou sub soare, iar sub clar de lună, bradul artificial din centrul oraşului pare să sublinieze demersul aprig al tehnologiei. Nu va mai trece mult, iar populaţia va fi formată din androizi ce-şi caută o sursă de conexiune combinată cu alimentarea la priză.

Aş vrea să trec cu vederea răspunsul pe care un bun prieten mi l-a etalat zilele astea, dar sunt convins că poate deveni un trend uşor benefic pentru cei ce iubesc “noile concepte”. Pe scurt, individul cu care-mi mai beau berile anuale, m-a anunţat oficial că, de sărbători, după atâta muncă în folosul unui SRL, îşi doreşte o hibernare. Cum să primesc un astfel de răspun