Pentru a încerca să înţelegem ce se petrece cu România la mai puţin de un deceniu de la aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, haideţi să pornim de aici: “Direcţia Naţională Anticorupţie consideră că, prin această modificare, categoriile menţionate - Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat - nu vor mai putea fi cercetate şi sancţionate pentru infracţiuni comise în exercitarea atribuţiilor care derivă din această calitate. (…) Noua prevedere restrânge în mod nejustificat aplicabilitatea conflictului de interese la anumite categorii de persoane care îndeplinesc un serviciu public. Astfel, de exemplu, primarii ies de sub incidenţa acestui articol şi, prin urmare, vor putea să acorde contracte finanţate din bani publici sau din fonduri europene propriilor rude”.

Cuvintele de mai sus apar în comunicatul de presă remis zilele trecute de conducerea DNA şi redau cu maximă precizie efectele concrete ale crimei perfecte pe care au pus-o în operă liderii majorităţii parlamentare şi omologii lor grupaţi în cel mai oportunist partid de după Revoluţie, UDMR.

Lovitura dată de USL şi complicii săi începând cu 9 decembrie 2013 a declanşat o criză comparabilă cu cea din vara lui 2012, reacţiile imediate şi furibunde ale cancelariilor occidentale constituind cea mai vizibilă dovadă în acest sens.

Dar chiar şi aşa, de data asta parcă a fost mai grav.

Puşcăriabilii (ajunşi parlamentari sau moguli media), laolaltă cu autorii de furt intelectual (deveniţi inclusiv premieri) au călcat în picioare un armistiţiu obţinut cu greu după furtuna de anul trecut şi, mai presus de orice, au transformat în realitate visul oricărui hoţ, violator sau criminal: modificarea Codului Penal de către deţinuţi.

P