Tot cad legi supuse la vot în Parlament, neizbutind să întrunească nici măcar adeziunea majorităţii parlamentare care le-a propus, cum a fost si cazul Legii aministiei.

Mă întreb de mai multă vreme, dacă aleşii care ne propun legile şi tot ei le fac să cadă la rând, nu s-au gândit ca acestea, legile, să fie însoţite şi de numele marilor jurişti ai ţării, profesori, cei mai mulţi ai catedrelor facultăţilor de drept la universităţile de stat sau particulare, acestea din urmă contribuind şi ele la marele număr de avocaţi din societatea românească de azi. Altfel nimeni nu s-ar mai mira, nici chiar aleşii, cu privire la cine, juridic vorbind, girează legile care cad, tocmai pentru că nu întrunesc, multe, elementarele criterii juridice care să le facă, prin vot, capabile să legalizeze gesturile administraţiei în exercitarea, mă repet intenţionat, administrării statului de drept.

Am mereu sentimentul, şi nu numai eu am acest sentiment, că administraţia de astăzi este atât de convinsă de atotştiinţa ei, încât se poate dispensa de consilieri, măcar aceia la cursurile cărora şi-au făcut studiile reprezentanţii acestei administraţii!

……………………………………………………………………………………

Despre consilieri am mai vorbit în vremea din urmă intenţionat chiar, oferind exemple care întruchipau chiar şi umorul involuntar. O doamnă de bună-credinţă de pildă, era trimisă la Viena să propage acolo cultura română, ea ştiind pe semne de toate, cu excepţia, nefericită, a limbii germane unde şi în care urma să… propage.

O domnişoară ce se justifica într-un post în care se punea în discuţie, şi de care depindea, avansarea unor proiecte culturale, prin bogata ei experienţă… în organizarea balurilor bobocilor la licee… Dar problema consilierilor apare, am cel puţin eu impresia, foarte sensibilă în diverse împrejurări, foarte multe care privesc actul de decizie în ministere, în consilii