Situaţia liceelor cu predare în limba română ce activează în stânga Nistrului (Jurnal de Chișinău).
Moţiunea comunistă de miercuri, a treia din acest an, îi serveşte comentatorului Vitalie Ciobanu pretextul pentru o amplă analiză în cotidianul Adevărul despre rolul opoziţiei într-un stat democratic, în contrast cu felul cum îşi înţelege acest rol opoziţia comunistă de la Chişinău. „Într-un stat democratic, Opoziţia reprezintă o alternativă, o contragreutate necesară la politicile guvernamentale, un prieten al mass-media şi un aliat al societăţii civile. Spectacolul pe care l-am urmărit miercuri, în Parlament, la dezbaterea moţiunii de cenzură, a demonstrat că pierderea puterii nu i-a ajutat cu nimic pe iniţiatorii acesteia, comuniştii”, scrie Vitalie Ciobanu.
Comentatorul le impută comuniştilor moldoveni că „nu l-au trimis la pensie pe Voronin, nu şi-au schimbat denumirea (în folosul unei titulaturi mai onorabile, specifice stângii europene), au rămas tributari aceloraşi anacronisme cu Lenin, 9 mai, revoluţia bolşevică ş.a.m.d, au degenerat până la condiţia unui partid extremist, care boicotează legile, cheamă la insurecţie civică, instigă minorităţile naţionale împotriva cursului de integrare europeană, agită preoţimea cu vederi conservatoare, ameninţă cu represalii adversarii politici.”
PCRM mai e, potrivit autorului, şi un partid antiintelectual prin definiţie „care, prin comportamentul său brutal şi limbajul grobian, răspândeşte un model eminamente nociv pentru sănătatea morală şi spirituală a naţiunii, sugerează ideea că un lider politic poate avea succes în Moldova doar imitând conduita lui Voronin, aşa cum o fac mai tinerii comilitoni şi discipoli ai acestuia.”
Un comentariu semnat de sociologul Lilian Negură în Jurnal de Chişinău critică „criticismul” la moldoveni. Am convingerea, scrie autorul, că pent
