Un mare scriitor francez de origine rusă
S-a născut în Siberia, la Krasnoiarsk, unde iarna se-ntinde pe jumătate de an. În 1987, s-a refugiat însă la Paris, hotărât să îmbrăţişeze o carieră de scriitor. Biografia lui, despre care refuză să discute în spaţiul public, a devenit un soi de legendă. Sărac, a locuit o vreme într-un cavou din cimitirul Père Lachaise şi a început să scrie, direct în franceză, pe hârtie recuperată de la un centru de colectare. Pentru a învinge scepticismul editorilor, Makine şi-a prezentat cărţile ca fiind traduse din limba rusă. Cu cel de-al treilea roman a dat însă lovitura. "Testamentul francez" a smuls criticilor două mari premii, Goncourt şi Medicis, şi l-a făcut faimos peste tot în lume. Azi, Andreï Makine se numără printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Romanele sale, publicate şi la noi de Editura Polirom, s-au tradus în peste 40 de limbi. La sfârşitul lunii noiembrie, Andreï Makine a fost prezent în România, pentru promovarea celui mai recent roman al său, "O femeie iubită". Am aflat că preferă hotelurile mici şi retrase, că e un om modest şi cu simţul umorului şi că nu-i place să vorbească despre viaţa lui.
Când vine iarna
- A venit iarna nu doar în Rusia, ci şi în Occident. Frigul, zăpada, vă inspiră la scris?
- Nu e numai frig şi iarnă în cărţile mele, dar e adevărat că am o anumită slăbiciune pentru iarnă. Are în ea ceva ireal de frumos. Gândiţi-vă doar la ultimele zile de toamnă, când pământul şi cerul sunt gri şi murdare. Apoi, brusc, începe să ningă şi totul se schimbă. Ce explozie de frumuseţe, de bucurie! Când eram copil, mă plimbam cu tovarăşii mei de joacă prin pădurile siberiene. Prindeam ultimele zile de toamnă ale anului. Simţeam căldura soarelui, mirosul ierburilor uscate, chiar şi mirosul acela de răşină al unor copaci. Apoi, dintr-o dată,
