În lumea asta a sportului (în special) îşi dau cu presupusul tot felul de indivizi, unii documentaţi cât de cât, alţii – după “ureche”.

Am văzut, zilele trecute, în mass-media locală un articol ce se referea la mult discutatul CERTIFICAT DE IDENTITATE SPORTIVĂ.

Pentru că puţine echipe au acest document, s-a făcut deja o “tragedie”.

Ce nu ştie “insul”, că sunt două feluri de C.I.S., de aceea zic, dacă nu ştii, nu te băga.

încerc să explic, poate o înţelege şi el, dar şi alţii, care este diferenţa între cele două C.I.S.-uri. Mai întâi, activitatea sportivă se desfăşoară în ROMÂNIA după o lege (69/2000) a sporturilor. Printre stufoasele sale articole, unul se referă la participarea în competiţii sportive a cluburilor dacă îndeplinesc mai multe condiţii.

La nivel judeţean, toate echipele afiliate, cele care participă în campionatul judeţean de fotbal,

au CERTIFICATE DE IDENTITATE SPORTIVĂ,

document din care reiese că acestea sunt o structură sportivă afiliată la A.J.F. DÂMBOVIŢA şi care pot participa la mai multe sporturi.

Numai că acest

C.I.S., eliberat de DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE SPORT DÂMBOVIŢA,

este valabil doar pe raza judeţului care l-a eliberat şi, cel mai important, nu creează “relaţii contractuale” între jucători şi club, adică este NON-AMATOR, amator pe înţelesul tuturor. Participi la competiţie din plăcere, fără nicio pretenţie financiară (legală) de la club. Există însă şi al doilea CERTIFICAT DE IDENTITATE SPORTIVĂ, pe care ţi-l eliberează MINISTERUL SPORTULUI, care creează relaţii contractuale de muncă. Acest document este obligatoriu dacă treci la fotbalul naţional, cu afiliere la F.R.F.

Nu este o “sperietoare” obţinerea lui. Toţi ştiu că, atunci când înfiinţezi o firmă privată, trebuie să întocmeşti nişte documente. Mai întâi, cei care se asociază în vederea înfiinţării unui club trebuie să-şi