Tranzfilm – Gala Filmului de Tranziţie (Timişoara, 2-6 decembrie 2013) s-a centrat pe documentare. Evenimentul a însumat proiecţii de filme ceheşti, maghiare, germane şi româneşti, precum şi trei dezbateri şi o lansare de carte.

Proiecţiile au reflectat momentele 1989 ale regiunii, le-au cercetat cauzele şi urmările, iar dezbaterile au ţinut în colimator efectele politice, sociale şi mediatice ale noii ordini din Europa postsocialistă. S-a discutat despre rolul, reuşitele şi sufocările filmului documentar în încercarea sa de a surprinde dinamica tranziţiei, despre felul în care se poate interveni pentru a-l susţine, căli şi distribui, despre relaţia sa de iubire şi ură cu televiziunea şi despre şansele sale de a-şi găsi un public în spaţiul media românesc, dependent de infotainment, dramă de talk-show şi ştiri de pe surse.

Filmele au tematizat modul în care 1989 a schimbat dorinţele oamenilor – ceea ce vor sau cred că vor de la viaţă (Cea mai mare dorinţă, Cehia, 2012); felul în care un fost disident, devenit preşedinte de republică, navighează, cu demnitate şi umor, pe apele tulburi ale politicii post-1989 (Cetăţeanul Havel, Cehia, 2008); memoria şi procesarea publică a traumelor istorice (Ultimul discurs al lui János Kádár, Ungaria, 2006); exodul est-germanilor spre Occident din vara lui 1989 (Trecătoarea est-vest, Ungaria, 2009); succesele şi insuccesele trecerii teutonice la capitalism (20 de ani de la Unificarea Germaniei, Germania, 2010), urmările politicilor demografice ale regimului Ceauşescu (Născuţi la comandă: Decreţeii, România, 2005) şi marea afacere a privatizării (Kapitalism – reţeta noastră secretă, România, 2010).

Moderată de Florin Iepan, ultima zi a festivalului a fost dedicată activismului şi distribuţiei de conţinut audiovizual de calitate prin Internet. S-au prezentat filme, încă în producţie, de Flavius B