Oriunde vezi cu ochii și auzi cu urechile, toată lumea e dispusă, ba chiar hotărâtă, să îți dea lecții. Desigur, spre binele tău. Deschizi televizorul și afli că, pentru o viață mai bună, musai să bei lichide și să consumi sare, legume, fructe sau mai știu eu ce. De la Tăriceanu încoa’, lumea a îmbrățișat cuvântul sustenabilitate. Este, nu este, vine, nu vine, suntem, nu suntem, sustenabilitatea e pe buzele tuturor. Nu e rău, dacă citim din dicționar că înseamnă ”calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare”. Dar e greu de înghițit când vine de la marile companii, vezi unilever.ro, care și-au tras pe ochi căciula aia cu responsabilitatea socială corporatistă, un concept care, cred ele, le îndreptățește să dea lecții.

Oriunde vezi cu ochii și auzi cu urechile, toată lumea e dispusă, ba chiar hotărâtă, să îți dea lecții. Desigur, spre binele tău. Deschizi televizorul și afli că, pentru o viață mai bună, musai să bei lichide și să consumi sare, legume, fructe sau mai știu eu ce. De la Tăriceanu încoa’, lumea a îmbrățișat cuvântul sustenabilitate. Este, nu este, vine, nu vine, suntem, nu suntem, sustenabilitatea e pe buzele tuturor. Nu e rău, dacă citim din dicționar că înseamnă ”calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare”. Dar e greu de înghițit când vine de la marile companii, vezi unilever.ro, care și-au tras pe ochi căciula aia cu responsabilitatea socială corporatistă, un concept care, cred ele, le îndreptățește să dea lecții.