Nu-mi pot reprima o anume bucurie a lecturii ţinînd în mînă şi parcurgînd cu nerăbdare, pagină după pagină, volumul Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri (Editura Humanitas, 2013) – al cărui autor este nimeni altul decît Andrei Pleşu. O spun deschis, sînt o veche şi constantă admiratoare a domnului Pleşu. Avem fiecare dintre noi pasiunile şi slăbiciunile noastre. O fi bine, o fi rău? Nu ştiu. Ştiu doar că nu ştiu. În acest registru al ştiinţei nu pe deplin ştiutoare se situează şi ceea ce gîndeşte-simte-meditează-mănîncă (ei da, mai şi trăim...) şi, nu în ultimul rînd, scrie Andrei Pleşu. Din multele interviuri acordate de acesta în ultimele două decenii, un student de la Cluj adună în volum – cu acordul oftat al marelui amator de taifas (o mărturie, în acest sens, se găseşte chiar în cuprinsul cărţii de faţă) – cîteva, la care se adaugă altele, la propunerea celui care a scris cîndva Ochiul şi lucrurile, astfel că avem la dispoziţie pentru luat la mărunţit 34 de interviuri. Unul mai interesant decît altul. Interesant şi pentru intelectual, şi pentru măcelar; şi pentru anticomunist, şi pentru ecologist... Temele discuţiilor sînt de toată mîna. De la politică, istorie şi ideologie pînă la istoria artei, arta culinară şi, nu în ultimul rînd, arta de a trăi (rămînînd cu obstinaţie tu însuţi). Căci despre asta este vorba în tot ceea ce mărturiseşte- spune-comentează (pe alocuri jubilatoriu) Andrei Pleşu. Aflăm şi amănunte despre anumite momente din istoria noastră postbelică – cum a ajuns Corneliu Vadim Tudor să înfiinţeze o imundă fiţuică de presă, cum e să fii imparţial şi să vrei să împaci pe toată lumea (fantasmagorică dorinţă dacă lucrezi cu material românesc: unul hăis, alţi doi cea...), dar şi cum e să te dedai plăcerilor scripturale sau culinare. Episodul cu Meditaţia Transcendentală este halucinant în varianta povestită cu umor negru şi