E clar, fortele politice de la Bucuresti sunt pe picior de razboi. Basescu contra Ponta, Basescu contra Antonescu, Antonescu contra Basescu, Antonescu contra Ponta, Ponta contra Antonescu, Ponta contra Basescu. Si, in acest razboi generalizat, cum, necum, au intrat si marile puteri: SUA, Germania, Franta, Olanda. Iar maniera in care ei intervin pe arena de lupta interna este cu totul si cu totul neconventionala. Atipica, neuzuala sub aspect diplomatic. Dintre numeroasele prejudicii pe care ni le aduce acest razboi romano-roman cu desant strain, cel mai semnificativ mi se pare a fi uriasul deficit de demnitate nationala creat zi de zi. Sau chiar ora de ora.
In Parlament, la Camera Deputatilor, acte normative extrem de importante, cu mare impact national, dar si international, dar si cu semnificative efecte psihologice si emotionale au fost, in premiera absoluta, aduse pana la procedura de adoptare fara nici un fel de dezbatere. Si fara ca deputatii, cei care urmau sa valideze sau sa invalideze respectivele acte normative, sa fi cunoscut ordinea de zi si continutul proiectelor. Niciodata pana acum nu s-a mai intamplat ca, cel mai tarziu in dimineata zilei in care in plen urma sa aiba loc o asemenea procedura, sa nu fie aduse la cunostinta parlamentarilor, macar in format electronic, ordinea de zi si textele de lege.
Aceasta defectiune majora, intentionata sau nu, produsa din prostie sau cu rea-credinta, a avut loc pe fondul unui viciu de sistem care, de ani de zile, altereaza in mod grav activitatea parlamentara. Concret, ma refer la faptul ca legile importante, daca nu cumva toate actele normative, ar trebui, intr-o democratie reala, neschimonosita, sa parcurga cateva etape obligatorii. O intensa consultare cu toate grupurile interesate ale societatii. O popularizare reala a intentiilor legiuitorului. O dezbatere temeinica in comisiile de speciali
