Infoiat in pene, fericit nevoie mare, Ponta si-a postat pe site fotografiile de la taclaua cu Obama. Ridea cu gura pina la urechi. Avea si de ce. Acasa, in tarisoara, parlamentul dadea la ceas de noapte o lovitura care avea sa-l scuteasca si de presiunile baronilor bintuiti de strigoiul conflictului de interese si al proceselor, dar si de cosmarul de a tot bloca prin parlament dosarele penale in care sunt imbirligati hotomanii alesi ai neamului. Relaxat, Ponta se credea la adapost acolo, la Johannesburg, treburile murdare le fac altii, el, europeanul, se tine deoparte. Tupeul ii este insa invers proportional cu inteligenta. Dovedeste ca nu invata nici macar din experienta, desi in toamna de dupa puci sustinea ca a tocit lectia de atunci. Ce si-o fi inchipuit? Ca merge cu copy-paste? Ca turneele prin lume chiar i-au asigurat statura de om de stat responsabil, ca daca i s-au deschis niste usi asta inseamna ca a intrat in rindul lumii bune si nu-i vor mai fi supravegheate faptele? Ca liderii occidentali chiar au uitat ce-a facut cu un an si jumate inainte si l-au reevaluat, asa ca pe malurile Dambovitei? Ca poleiala poate ascunde mizeria?
Palmele pe obraz pe care le-a primit in timp record au rasunat chiar mai sonor decit in vara lui 2012. Au venit in avalansa. Intr-o singura zi au reactionat practic toate ambasadele importante de la Bucuresti. Dur. Motivul e simplu, cind ai un golan in familie, prima oara il tragi de urechi, ii dai sa invete din carti cum sta treaba cu statul de drept, justitia, democratia, ii trimiti profesori sa-l invete ce si cum, ii dai teme si il urmaresti. A doua oara cind calca cu bocancii in vitrina cu portelanuri, ii lipesti citeva palme pe obraz, il dai de tocul usii si, eventual, daca-i tot obraznic, il renegi. Asta i se intimpla lui Ponta acum.
Desi face pe cocosul, e speriat rau. Tot efortul de a-si reface i
