Comuna vasluiană Pungești, acolo unde reprezentanţii Chevron lucrează pentru amplasarea primei sonde de explorare a gazelor de șist, a fost declarată zonă specială de siguranţă publică. Potrivit unui ordin al Jandarmeriei, în zonele în care au loc manifestări violente se impun măsuri speciale, a declarat pentru Agerpres un reprezentant al Jandarmeriei.“ Așa sună știrea de presă formulată concentrat despre unul dintre cele mai sumbre evenimente publice din România ultimelor decenii.
Vorbesc aici despre România eliberată de totalitarism în 21-22 decembrie 1989. Adică despre o Românie care s-a lăudat odinioară – acum o spune mai rar – că a introdus în viaţa publică democraţia și că se străduieşte să construiască și să perpetueze statul de drept. Dar, ca să fie clar, este vorba și despre o Românie care, după ce a fost între războaie o ţară „eminamente agrară“, cum i s-a spus, a ajuns acum să își imoleze ultimele sate, simulînd că le face respiraţie artificială abia după ce s-a convins că ultimele semne vitale s-au stins. România asta nu mai știe să facă agricultură decît dacă drenează resurse europene, dacă își aduce sătenii în situaţia disperată de a-și arunca pe cîmp laptele, pasămite contaminat. Spre deosebire de ce credeam, controlul poliţienesc asupra tăierii viţeilor în vremea lui Ceaușescu a fost nu finalul, ci inaugurarea noilor politici antiţărănești. Au urmat pestele de tot felul, menite să îi transforme pe locuitorii zonelor rurale în niște paria autentici: pesta porcină, aviara, altele și altele…
Ţăranul român a ajuns nu doar la sapă de lemn, ci și la capătul puterilor. Situaţia ne este cunoscută din istorie. Cînd amărîţilor de prin satele ardelenești li s-a interzis și credinţa strămoșească, nu s-a mai putut. Lumea amorfă și adormită s-a trezit. Au urmat Visarion Serai, Sofronie din Cioara… Degeaba a bombardat generalul Bucow lă
