Pentru a încerca să înţelegem ce se petrece cu România la mai puţin de un deceniu de la aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, haideţi să pornim de aici: “Direcţia Naţională Anticorupţie consideră că, prin această modificare, categoriile menţionate - Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat - nu vor mai putea fi cercetate şi sancţionate pentru infracţiuni comise în exercitarea atribuţiilor care derivă din această calitate. (…) Noua prevedere restrânge în mod nejustificat aplicabilitatea conflictului de interese la anumite categorii de persoane care îndeplinesc un serviciu public. Astfel, de exemplu, primarii ies de sub incidenţa acestui articol şi, prin urmare, vor putea să acorde contracte finanţate din bani publici sau din fonduri europene propriilor rude”.

Cuvintele de mai sus apar în comunicatul de presă remis zilele trecute de conducerea DNA şi redau cu maximă precizie efectele concrete ale crimei perfecte pe care au pus-o în operă liderii majorităţii parlamentare şi omologii lor grupaţi în cel mai oportunist partid de după Revoluţie, UDMR.

Lovitura dată de USL şi complicii săi începând cu 9 decembrie 2013 a declanşat o criză comparabilă cu cea din vara lui 2012, reacţiile imediate şi furibunde ale cancelariilor occidentale constituind cea mai vizibilă dovadă în acest sens.

Sau ale socialiştilor europeni, care au lăsat orice la o parte orice calcul egoist-pragmatic şi, prin vocea liderului lor, Hannes Swoboda, au somat pur şi simplu PSD-ul condus de Victor Ponta: "Partidul Social Democrat trebuie să spună foarte clar că acest gen de activităţi pripite şi negândite care contravin valorilor europene sunt inacceptabile".

Dar chiar şi aşa, de data asta parcă a fost mai grav.