- Cultural - nr. 245 / 14 Decembrie, 2013 In timp ce statea la rand intr-un magazin, o doamna ii povestea prietenei sale cat de lenesi pot fi copiii ei. "Cand ma intorc de la munca, spunea femeia, de cele mai multe ori casa este deranjata. Cred ca, in zilele noastre, copiii sunt departe de ceea ce asteptam de la ei. Ma indoi de spate adunand dupa ei, iar acestia nici macar nu ma ajuta sa aranjez prin casa. Nu m-ar deranja chiar asa de tare, dar femeia este privita rau cand casa este deranjata.” - Nici nu stiti cat de binecuvantata sunteti!, se aude glasul unei femei din spatele ei. Mi-ar place sa mai gasesc casa in dezordine, spune ea. Nu mi-ar pasa sa-mi gasesc covorul murdar, sau vasele imprastiate prin toata casa. Nu mi-ar pasa sa vad mormanul de rufe murdare in cos, ingramadite pana sus, sau sosete care nu mai au pereche. Nici prin minte nu mi-ar trece sa spun cuiva cum arata casa mea. De fapt, mi-ar place sa ma enervez, numai sa-mi mai pot strange odata copiii in brate si sa le spun cat de mult ii iubesc. Vedeti dumneavoastra, copiii mei au murit intr-un accident, iar acum sunt numai eu si sotul meu. Casa ne este acum curata, hainele sunt aranjate, vasele sunt la locul lor. Nu sunt amprente pe pereti si nici pete misterioase pe covor. Nu se mai aude nici o cearta, nici usi trantite, nici un raset sau, "mami ce mult te iubesc”. Vedeti cat de binecuvantata sunteti? Ce n-as da sa trec prin ceea ce dumneavoastra treceti acum. Mi-ar place sa-mi mai pot imbratisa copiii, sa le sterg lacrimile, sa impart cu ei visele lor. Doar sa ma mai uit cum se joaca. Daca as mai avea copii, nu mi-ar pasa cum arata casa. As fi fericita sa am copiii langa mine. Acum, doamna, cand veti intra in casa si veti vedea imensul deranj, poate sa va treaca prin minte o multime de lucruri urate, dar sa nu uitati niciodata cat sunteti de binecuvanata, ca va puteti strange in brate copiii si