Contrar celor afirmate de majoritatea observatorilor, partidele eurosceptice nu ar trebui să aibă un mare câştig de cauză în timpul scrutinului european din luna mai 2014, cred experţii. Însă această veste nu schimbă cu nimic percepţia pe care europenii, dezamăgiţi, o au, faţă de un Parlament considerat a fi foarte departe de problemele lor. -AA+A
Euroscepticismul sau cealaltă parte de Europa "Tot scriind lucruri oribile, acestea devin în cele din urmă aievea". În aceste vremuri tulburi, am fi tentaţi să aplicăm Europei replica lui Michel Simon, autor sub pseudonim de romane poliţiste, care se teme de a fi asasinat în “Drôle de drame”. Tot cobind despre Europa, relele vor deveni în cele din urmă aievea. "Dacă ne este ruşine de Europa, extremiştii vor prevala", avertizează comisarul european Michel Barnier. "Ce-i mai rău, pentru Europa, este tăcerea, înaintarea cu capul plecat".
Cu şase luni înainte de alegerile europene, nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de Marine Le Pen, care trâmbiţează că partidul ei va ieşi primul la alegeri. Din Franţa, poate. Din Europa, cu siguranţă nu, potrivit preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, care îşi face şi-şi reface socotelile.
Extremiştii de dreapta ar ajunge la 90 de membri. Dar şi aşa, sunt divizaţi: eurofobii englezi din UKIP, aliaţi cu agrarienii polonezi (30 de locuri), nu doresc să se înhăiteze cu prietenii Marinei Le Pen (40 de locuri), care nu vrea să se încârduiască cu neonaziştii greci din Zorii Aurii sau cu cei din Jobbikul maghiar (20 de locuri). Fiecare cu infrecventabilii săi. În ceea ce priveşte extrema stângă, aceasta ar fi constituită din neînscrişi (15-20 deputaţi) şi prieteni de-ai lui Jean-Luc Mélenchon şi Die Linke (50 de deputaţi). În total, anti-europenii ar trece de la vreo sută la 160 de deputaţi maxim.
Nimic nu e încă decis
Nemţii, spaniolii şi portughezii nu
