Dom’le, e clar, americanii au trăit întotdeauna cu și la o altă viteză, iar dovada este secvența din viața lui Jerry Garcia, de la fragedă pruncie până spre sfârșitul adolescenței, mai bine-zis, până în momentul în care, forțat de împrejurări, va decide că trebuie să facă ceva cu viața lui.
La patru ani, în timpul unei vacanțe, a avut un accident nefericit de camping, degetul mijlociu fiindu-i amputat două treimi; dezavantajul se va dovedi ulterior, ca întotdeauna conform unei SWOT Analysis, în favoarea lui Jerry, care putea arăta, fără menajamente, degetul mijlociu, amputatu’, ca răspuns celor ce-l enervau, fără a induce animozitățile știute dacă membrul ar fi fost întreg.
La cinci ani, tatăl lui moare înecat, în timpul unei partide de pescuit la muscă, în zona de cascade a unui râu de munte; Jerry va susține că l-a văzut înecându-se, dar va fi contrazis chiar de fratele lui mai mare. Imediat după incident, mama Garcia va prelua barul soțului, dedicându-se în întregime acestei activități, iar copiii vor fi trimiși la bunicii maternali, pentru creștere. Aici, Jerry va fi mult mai nesupravegheat, așa că, la 15 ani, va consuma și prima țigară cu „înlocuitori”, în loc de tutun, marijuana… Își va aduce aminte că, după savurare, întorcându-se de la locul faptei, pe dealurile San Francisco-ului, cu prietenul care l-a însoțit, erau atât de „duși”, de exuberanți, că au avut marele noroc să nu le fi ieșit în cale vreun echipaj de poliție. Era, totuși, 1957.
În 1960, fură mașina mamei; drept pedeapsă, va fi trimis la un stagiu de pregătire în armată, unde se va „umple” de dezertări, mai bine zis de absențe neautorizate care nu au depășit o perioadă continuă de 30 de zile, ca să fie declarat dezertor. Totul se va rezolva în același decembrie, când va fi lăsat la vatră pentru că, probabil, a fost evaluat de „cașcheți” că nu este compatibil cu rigoarea militar
