Fiindcă l-am îmbolnăvit pe Nea Nicu de silicoză la zidul Târgoviştei chiar de Crăciun, greu blestem apasă asupra noastră, fraţilor. Suntem blestemaţi să ne regretăm conducătorii. Bunăoară, când hoţomanul Ponta a anunţat că vine la cârma celui mai guvern cinstit care este (scriu aşa ca să înţeleagă şi noul ministru al Culturii ceva din rândurile astea), noi l-am luat în zeflemea.

Adică guvernul ăla plin de bandiţi, mafioţi şi penali dovediţi era cinstit? Da, frate, era cinstit pe lângă ce-a urmat. Numai gândiţi-vă: am făcut scandal c-au pus-o ministru la Educaţie pe duduia Corina Dumitrescu, care se scălda (mă rog, „înnota”, pre limba ei) într-un ocean de mediocritate. „Boon, a zis Ponta. Nu vă place? Ei, lasă că vă dau eu ministru să vă placă”.

Şi l-a pus pe Mang, unul şi mai vulpoi. Dacă Dumitreasca fusese băgată în rahatul plagiatelor pân’ la brâu, ăsta era pân’ la gât, dar tot se lăuda că n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Şi l-au dat jos şi pe Mang, iar Ponta, ca să ne sature, l-a uns în loc pe Liviu Pop. Ăsta nu plagiase pe nimeni, din simplul motiv că – am eu o vagă bănuială – nu învăţase încă să scrie şi să citească, dar de băgat, s-a băgat singur în rahat până peste cap, ca să-l scoată în sus pe Ponta, căruia deja începuseră să i se mânjească pantofii.

La Cultură s-a întâmplat la fel. Mai întâi l-am avut pe Mircea Diaconu. Mare actor, mare caracter. Nu ne-a plăcut de el, deşi stătuse cu mâna-ntinsă vreo doi ani şi spusese şi o poveste (aceeaşi) la televizor, seară de seară. L-au pus pe Puiu Haşotti în loc, până a început machidonul să-şi dea seama că e român verde şi să dea de pământ cu ungurii şi homosexualii, de s-a luat coana Ioropa de gânduri cu noi.

Haşotti a plecat, dar vezi, microbul extremist a rămas, bine vârât în fotoliul moale de la guvern, şi, cum-necum, s-a strecurat şi-n pantalonii lui Daniel Barbu, noul ministru al Cul