“Când întâiul copil a râs pentru prima dată, râsul lui s-a spart într-o mie de zâmbete care au zburat, au zburat şi au zburdat în aer până când s-au născut zânele şi asta a fost începutul lor. De atunci şi până azi, când un prunc se naşte, primul râset i se transformă într-o zâna. Aşa că trebuie că există câte o zâna pentru fiecare băieţel sau fetiţă…” (Peter Pan-J.M Barrie)

Se spune că totul se plăteşte în viaţă, că faptele bune vor fi, cândva, echilibrate de minuni inexplicabile pe care le vom trăi când ne aşteptăm mai puţin. Teoria este valabilă şi în cazul răutăţilor care ni se vor întoarce, negreşit şi la fel de spontan, exact în momentul în care ne vom simţi stăpânii Universului. Dacă în cazul “oamenilor mari”, faptele bune sunt cuantificate material şi ochii ne sticlesc după darurile pe patru roţi sau bătute în diamante, sufletul unui copil poate fi fericit atât de uşor. În cazul lui, fericirea se măsoară în îmbrăţişarea caldă a mamei, în sărutări pe creştet, în poveşti citite înainte de culcare, în privirile pline de dragoste ale celor care i-au dat viaţă, în linişte, armonie, înţelegere, în atenţia care i se acordă de catre persoanele importante pentru el.

Pe 12 decembrie am vazut, pe chipul unor copiii sărmani, ce înseamnă fericirea! Cu siguranţă, această zi va rămâne una de referinţă pentru mine şi aş vrea să cred că nu va fi uitată nici de cei care m-au însoţit în experienţa “Moş Crăciun pentru o zi”, întâmplată în mijlocul unor suflete încercate de Dumnezeu, din satul Costache Negri, judeţul Galaţi, locul în care nu demult viaţa a atârnat de un fir foarte subţire de aţă, iar copiii care s-au trezit în toiul nopţii, luaţi de apă, vor fi marcaţi toată viaţa de lupta pentru supravieţuire pe care au dus-o din bratele încleştate ale părinţilor.

Au trăit, la o vârstă fragedă, pe propria piele, ceea ce alţi copii, mai norocoşi decât ei, au e