Tipografia Patriarhiei a prăpădit bunătate de hârtie velină tipărind Calendarul Ortodox 2014. Lucrarea va fi retrasă de pe piață, căci unul dintre sfinți a dezertat:
“Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.
Noi, drept-credincioșii, spunem de mult că totul are o limită, dar Peste-Limite-de-Preafericitul Daniel nu se leapădă de ceara din urechi, mai ales pe timp de iarnă, când e cumplit de frig și, în lipsa megapolisului blindat cu aur, Catedrala Mântuirii Neamului, curentul îl poate trage oriunde s-ar așeza.
Pentru filozofii publici, sabia lui Damocles devine cine și prin ce act – Ordonanță de Urgență, referendum național, lovitură de stat de tip perpetuum mobile, turnătorie la UE, plângere la ambasadele occidentale etc. – poate stabili unde se află limita dintre legal și moral. Sau, măcar cea dintre imoral și ilegal.
Legea (juridică) nu zice nimic despre moral vs. imoral. Legea morală zice ceva, dar cine mai citește azi Vechiul Testament, când toți demnitarii nu mai prididesc să-și facă semnul crucii, fie că intră în biserică, fie că trec pe sub Arcul de Triumf, deși acasă mulți dintre ei dorm cu secera și ciocanul sub pernă?
Despre anumite lucruri – hermafrodite atât din punct de vedere moral, cât și legal – se spune că au fost făcute “la/pe buza legii”. Cum ar veni, dacă legea nu interzice, e legal. Dacă legea interzice, strângi din buze și mergi înainte, fără să te uiți în spate.
O diferență între un stat de drept și o republică bananieră estă dată de profilul buzei cu pricina: subțire ca lama briciului sau lată cât Canalul Mânecii? Dar eu nu sunt jurist. Doamna Monica Macovei și dl I
