Este Universul o hologramă? Cu siguranţă este o teorie interesantă care mereu va da naştere unor dezbateri. Există însă motive pentru care nu e o hologramă, dacă era nevoie de demontarea unei asemenea teorii.
În 1997, fizicianul Juan Maldacena a propus un model teoretic controversat despre un univers inexistent, fiind generat cum este generat un joc pe calculator. Teoria sa nu a fost niciodată testată, însă o serie de modele matematice recente sugerează faptul că acest principiu ar putea fi adevărat. Potrivit teoriei, gravitaţia din Univers este provocată de o serie de corzi subţiri care vibrează.
Aceste corzi sunt holograme ale unor evenimente care se produc într-un Univers mai simplu, plat. Modelul avansat de Juan Maldacena sugerează faptul că Universul există în nouă dimensiuni ale spaţiului în acelaşi timp. Fizicienii japonezi de la Universitatea Ibaraki au abordat această teorie, încercând să ofere dovezi matematice care să ateste faptul că principiul holografic ar putea fi corect. Studiul lor a fost publicat în revista Nature, citat de Mediafax.
Principiul este că datele care conţin o descriere a unui volum din spaţiu, cum ar fi un om sau o cometă, ar putea fi ascunse într-o regiune din acea versiune „reală“ şi plată a Universului. Într-o gaură neagră, de exemplu, toate obiectele care cad în ea ar putea fi conţinute în întregime în fluctuaţiile suprafeţei acesteia. Acest lucru înseamnă că obiectele sunt depozitate mai degrabă ca „amintiri“ sau ca fragmente de date decât ca obiecte fizice care există cu adevărat. Într-un sens mai larg, teoria sugerează că întregul Univers poate fi considerat o structură bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic.
Holograma care, în sine, nu există
Brian Koberlein scrie pentru Universe Today de ce nu este acest Univers o hologramă şi cum japonezii au alterat puţin premisele tocmai ca teoria
