Nelson Mandela, fostul preşedinte al Africii de Sud, simbol al luptei contra rasismului şi laureat al premiului Nobel, a avut o mare pasiune: boxul.

Mandela, care în tinereţe a boxat la amatori, categoria grea, a vorbit despre nobila artă a pugilatului şi despre cei pe care i-a considerat modele. În cartea autobiografică "Long Walk to Freedom", Mandela a vorbit despre începuturile sale în box şi a descris condiţiile în care se desfăşurau antrenamentele:

"Ca majoritatea sălilor din Africa, şi a noastră era slab echipată. Aveam o podea de ciment, era foarte periculoasă atunci când un pugilist era făcut KO la un sparring. Nu ne-am permis un ring, mai mult de un sac de box sau câteva perechi de mănuşi. Nu aveam medic, nici ţinută adecvată, nici măcar proteză. Partenerii de sparring erau puţini şi prost plătiţi, dar trebuiau să ajute cu adevărat la pregătire, nu doar să ţină sacul".

Mandela, care nu a boxat niciodată la profesionişti, a povestit că antrenamentele l-au ajutat să scape de stres: "Mă interesau antrenamentele, erau un exerciţiu excelent pentru a scăpa de tensiune şi stres".

Fostul preşedinte al Africii de Sud a vorbit într-un interviu şi despre omul care l-a determinat să urce în ring: "Am admirat oameni ca John Lewis şi John Walcott şi oameni ca Rocky Marciano. Dar eroul nostru a fost John Lewis. El este cel care m-a inspirat, aşa am ajuns boxer amator. Am avut un antrenor foarte bun. Înainte să te trimită în ring, te învăţa cum să stai, cum să ţii bratele, cum să te aperi şi cum să loveşti din umăr"

De- a lungul timpului aprecierile lui Mandela s-au îndreptat şi spre Muhammad Ali, pe care îl considera "unul dintre eroii mei".

De ce boxul?

"Nu-mi place violenţa din box la fel de mult cum îmi place ştiinţa din acest sport. Am fost intrigat de felul în care un pugilist îşi mişcă corpul pentru a se proteja, cum f