Dacă ne luăm după aserţiunile publicate pe coperta a patra a volumului „Remember poetic, culegere de poezie prahoveană contemporană”, editată în 2008 de Asociaţia Scriitorilor Prahoveni (?!), cei 40 de poeţi antologaţi stau bine cu teoria. Normal, cu asemenea profesori: „Titu Maiorescu: Nu ideea rece ci ideea emoţională face poezia”, „Malarme (corect – Mallarmé): Versurile nu se fac deloc cu idei, se fac cu cuvinte”, „Tudor Vianu: Poezia n-are nicidecum nevoie să exprime idei”, „Liviu Rusu: Poezia e arta limbajului”, „Ştefan Augustin Doinaş: Poezia, sau, în orice caz, poezia modernă, este exclusiv un fapt de limbaj”. Asta e teoria. Dar practica, vorba aia, îi omoară. Ei, nu, nu chiar pe toţi cei 40. Mai sunt şi unii care scriu bine, rău nu scriu decât 40. Glumesc, evident. Adevărul este că nu chiar toţi scriu rău, ci doar 40 dintre ei.
Apărut
sub egida „Asociaţiei Scriitorilor Prahoveni” (oare chiar există aşa ceva?; eu nu am găsit absolut nicio referinţă), volumul „Remember poetic” este o „culegere de poezie prahoveană contemporană alcătuită de Geo Olteanu şi Gheorghe Râmboi – Bursucani”, după cum chiar făptaşii menţionează pe pagina de titlu, ei înşişi numărându-se printre pantologaţi, dacă mai e nevoie de precizare. Ca să iau volumul la refec temeinic, gospodăreşte, voi începe cu prefaţa. Intitulată, cam impropriu, „Oglinzile poeziei prahovene”, este semnată de Mihaela Cojocaru, mai mult ca sigur profesoară de literatură, fiindcă, în general, ştie ce spune, având un limbaj critic aproape corect şi destul de vioi, cu uşor recognoscibilele clişee didactice obligatorii la orice bună profesoară de liceu. Posibil, de facultate. Sigur, de provincie. Nu cred însă că ştie ce face. Face exageraţiuni, ca să nu zic, pe de-a dreptul, falsuri, atunci când prezintă favorabil mediocrităţi (mă refer la poezii, cu persoanele nu am nimic) care nu merită atâta conside
