Scris de Călin Corpaş - Vine o vreme când trebuie să decizi. Să te decizi. În cazul fiecăruia vine un timp când trebuie să alegem dacă vrem să fim oameni, omuleţi sau… moluşte.

Nu am nimic cu aceste din urmă vietăţi. Chiar dacă le lipseşte coloana vertebrală, sunt oneste. Îşi asumă o existenţă onestă, egală cu ele însele, aşa cum au fost ele lăsate de Dumnezeu. Nu ne fac rău. Dimpotrivă. Eu mă refer însă la un alt soi de moluşte. Unele hibrid. Bipede, cu accente, pe alocuri, monstruoase. Cele care ne otrăvesc. La propriu.

Cu cât urcăm pe scară socială, cu atât creşte şi responsabilitatea noastră faţă de societate, în ansamblul ei. Este logic ca o dată cu puterea, să vină şi responsabilitatea, capacitatea de discernământ. Plecând de la discernământ şi de la firea omenească de a cântări lucrurile cu orice preţ, e inevitabil ca semenii noştri să ne dezamăgească. La fel cum, la rândul nostru, îi dezamăgim pe alţii, raportat la scara lor de valori. Sunt şi situaţii în care ne dezamăgim pe noi înşine. Vine însă şi un timp în care trebuie să ne ridicăm din rumeguş şi să acţionăm astfel încât urmaşii noştri să spună despre noi, aşa cum ne pilduia Churchill: „This was their Finest Hour” („aceasta a fost ora lor de graţie”).

Prefectul Claudiu Pop. De fapt, omul Claudiu Pop este la o răscruce. Acum ne poate arăta din ce aluat este el făcut. Ce şi cât a înţeles el din această viaţă. De ce este el printre noi. Deşi am aflat câte ceva despre cetăţeanul Pop Claudiu Adrian, nu m-aş grăbi să îl încadrez într-una dintre categoriile de mai sus – om, omuleţ sau moluscă. O face singur, în mod involuntar. O face arătându-ne, până acum, cum te poţi ascunde după poziţia de reprezentant, pardon, de executant al Guvernului în Bihor. Ştiind că oamenii nu vor sonde lângă bazinele cu ape termale, Claudiu Pop anunţă că va ataca în instanţă iniţiativa Primăriei Sânmartin, de a organ