Rusia este conştientă că între România şi Statele Unite există o cooperare strânsă, atât la nivel politic, cât şi militar. Moscova ia în considerare şi relaţiile speciale stabilite între Chişinău şi Bucureşti. Toate acestea limitează capacitatea de interacţiune politică ruso-română, este de părere Dmitri Trenin, director al Carnegie Moscow Center şi membru al Consiliului rus pentru Afaceri Internaţionale.

Putem vorbi de o împăcare istorică a Rusiei cu unele ţări est-europene?

Timp de 25 de ani s-au făcut multe eforturi diplomatice pentru reconcilierea istorică dintre Moscova şi statele din Europa Centrală şi de Est. Încă pe timpul lui Mihail Gorbaciov au fost condamnate intervenţiile sovietice în Ungaria şi Cehoslovacia. Decizia de condamnare rămâne neschimbată. Relaţiile Federaţiei Ruse cu Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria se dezvoltă în mod activ – mai ales în domeniul economiei şi al turismului. În opinia mea, reconcilierea cu aceste ţări s-a realizat cu adevărat.

Totuşi, rămâne o problemă sensibilă: relaţiile ruso-poloneze – un balast incomod nu doar în timpul Războiului Rece, dar şi după. Cu toate acestea, procesul de reconciliere istorică între Rusia şi Polonia a fost „lansat” în 2009, la iniţiativa lui Vladimir Putin. Premierul rus a publicat atunci un articol despre importanţa unor noi relaţii ruso-poloneze, apărut în Gazeta Wyborcza. După care a participat la ceremonia de la Gdansk (care a marcat 70 de ani de la începerea, acolo, a celui de-Al Doilea Război Mondial – n. red.), unde a discutat cu premierul Tusk perspectivele unor noi relaţii ruso-poloneze.

Ulterior, Putin îl invită pe Tusk la Katyn, unde oficialul rus nu numai că a îngenunchiat în faţa memorialului ridicat în cinstea ostaşilor masacraţi, dar a şi condamnat crimele în masă ale regimului stalinist. De asemenea, Putin a ordonat desfăşurarea unei