Grigore Zaharia (94 de ani), din satul gorjean Rasoviţa, s-a întors de pe front, din Al Doilea Război Mondial, tocmai când mama lui se pregătea să-i facă parastasul de şase săptămâni, după ce fusese declarat mort.

Grigore Zaharia (94 de ani) are privirea caldă şi pasul încă hotărât, dar sprijinit într-un baston. Locuieşte în satul Rasoviţa alături de un nepot şi de un strănepot. Singurul lui copil, o fiică, locuieşte în alt sat.

Citeşte şi acum fără ochelari şi ţine fără greş toate posturile din calendar. „În vinerea marilor sărbători ţin post negru. Am mers în fiecare duminică la biserică, dar acum nu prea mai pot pentru că mă dor picioarele. De credinţă nu m-am lepădat niciodată“, spune veteranul. Doar memoria îi mai joacă feste, pierzând amănuntele printre nenumăratele amintiri.

CONFUZIE DE NUME

Grigore Zaharia a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, atât împotriva ruşilor, cât şi a nemţilor, şi, deşi a trecut prin multe situaţii extreme, a scăpat din ghearele morţii. În cei aproape patru ani pe care i-a petrecut doar pe front, a fost rănit de trei ori şi, de fiecare dată, s-a întors în luptă. A scăpat cu viaţă şi după ce tancurile ruseşti au trecut peste el şi chiar şi după ce a fost declarat, oficial, mort. Mulţi dintre prietenii lui Grigore Zaharia au pierit sub ochii lui. La începutul anului 1944, mama lui a primit acasă o înştiinţare că fiul i s-a prăpădit în timpul luptelor.

Femeia şi-a jelit copilul şi i-a făcut o slujbă de pomenire, iar când se pregătea să-i facă parastasul de şase săptămâni, în primăvara anului 1944, fiul ei s-a întors din morţi. Când l-a văzut în carne şi oase, femeia a rămas încremenită pentru că nu-i venea să-şi creadă ochilor. Toţi oamenii din sat au venit să-l vadă ca pe o fantomă.

„M-am potrivit la nume cu un soldat din localitatea Preajba, care nu a mai fost găsit după luptă.