De ce n-am putea merge la maternitate, aşa cum mergem într-un showroom auto, ca să alegem, cu cea mai mare exactitate de ghişeu funcţionăresc, felul în care va arăta şi ce abilităţi va avea copilul nostru? Avem dreptul să creăm supercopilul, cu de toate?
„Ochi căprui?“ „Nu. Albaştri.“ „Brunet, şaten, blond?“ „Şaten, cu o subtilă aluniţă în bărbie, vă rog! Şi gropiţe, însă doar când zâmbeşte. A!, şi puneţi, vă rog, şi o genă de la Andrei Pleşu, vrem să fie un intelectual spontan, cu umor!“ „Ce armonie frumoasă! Dar înălţimea? Să fie şi mai rezistent la frig?“ „E perfect! Vrem două exemplare, băieţi!“ Aşa ar putea arăta un dialog între medicul de planificare familială şi un cuplu care plănuieşte să aibă copii.
Fie că le spunem „manipulare genetică“, „inginerie, modificare, tehnologie genetică“ sau „biotehnologie modernă“, noile descoperiri ale geneticii moderne ar putea modifica radical mijloacele superstiţioase de a planifica naşterea unui copil. Sunt noi frontiere ale medicinei, iar entuziasmul de laborator pare că ridică munţi. Se deschid mari speranţe cu privire la rolul terapeutic al acestui impresionant progres, dar se alimentează şi mari spaime, legate de inconştienţa unor experimente.
Nu mai e nevoie să-i pui în faţă copilului, la tăierea moţului, tăviţa cu creion, foarfecă, bani sau cheie de 16. Ştii deja: dac-ai optat pentru dezvoltarea empatiei, merge la Teatru sau Psihologie. Şi, dacă va avea bărbia lui George Clooney ori buze ca Marilyn Monroe, e clar: actor de cinema!
Comerţul cu copii
Desigur, această variantă hiperbolizată a manipulării genetice ar putea ridica drastice critici – nu cumva transformăm copilul într-un obiect comercializabil, supus, în cel mai mecanic mod, doar egoismului unui părinte prea capricios? „Naziştii“ geneticiiO explicaţie suplă a tehnologiei genetice se referă la manipularea aci
