Astăzi „Europa nu este o societate închisă, ci este foarte deschisă, în sensul că orice credinţă, orice viziune este posibilă aici. Libertatea religioasă este atât de mare, încât avem de-a face cu o „ofertă religioasă” remarcabilă, prezentă în mod vizibil prin instituţii în toate ţările sau, tot atât de vizibil, prin intermediul internetului. Ca atare, în lumea de azi nu se mai poate vorbi despre închidere sau despre faptul că Europa ar putea rămâne o societate iudeo-creştină capabilă să excludă alte credinţe şi alte religii.” (Pr. Prof. Daniel Benga în http://medievalia.ro/dintr-o-civilizatie-a-darului-europa-a-devenit-o-civilizatie-a-dreptului/). Aşadar, lumea secularizată oferă libertatea de manifestare religioasă, dar, se pare, această libertate are un preţ care este prea mare. Fără îndoială este firesc ca orice om să fie liber în a-şi manifesta trăirile religioase atâta vreme cât acestea nu contravin unei morale sănătoase. În acest sens o întoarcere la viziunea Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi la modul în care el a înţeles acordarea libertăţii religioase este necesară. „Religiile trebuie să respecte libertatea celorlalţi, în timp ce societatea laică-seculară trebuie să respecte dreptul religiilor de a-şi manifesta identitatea şi morala în societatea în care trăim” – afirmă părintele profesor Daniel Benga. Însă atâta timp cât statul secular este cel care garantează libertatea religioasă, acesta va tolera şi manifestările care contravin moralei şi unei convieţuiri paşnice (nu am aici în vedere doar manifestările religioase, ci şi pe cele ale unor aşa-zise minorităţi care, în virtutea libertăţii de exprimare militează tot mai insistent şi acut pentru „normalizarea” unor practici care degradează firea umană, în special de natură sexuală, dar şi practici care ţin de dreptul la viaţă).

Statul fundamentalist

Mai mult, statul secular în