Finalurile de an sunt pentru fiecare un bun prilej de reflectie privind trecutul si de planificare cu privire la viitor.
Anul 2013 mi-a oferit o oportunitate extraordinara, data fiind implicarea timp de cateva luni pe post de “manager privat/profesionist” la Posta Romana – Prioripost, intrucat situatia favorizeaza o pespectiva din unghiuri complementare: din zona privata – ca manager, ca antreprenor si totodata ca manager in zona “de stat”, adica in “maruntaiele hidrei”, adica tocmai acolo unde am dori sa se schimbe lucrurile, Posta putand fi considerata ca un esantion reprezentativ.
Cand reflectezi cu privire la ceea ce ar trebui si ar putea fi si facut pentru ca Romaniei in ansamblu sa ii fie mai bine, a privi lucrurile dint-o atare postura ofera o perspectiva mai complexa, mai clara si mai ancorata in problematica de fond.
Personal am crezut ca “managementul profesionist” poate aduce imbunatatiri decisive si in principiu asa pot sta lucrurile. Aceasta atat timp cat si vointa proprietarului este aceeasi, cat interesele actionarului converg, precum o fac in general in mediul privat, cu interese managementului.
Iar la stat nu e cazul, interesul politicului (care a acaparat pana la confuzie notiunea de “stat”) este votul si intreaga gama de interese individuale subsecvente. “Proprietarul” de fapt sunt “contribuabilii”, care au o putere foarte disipata si exercitata rar, la alegeri, in timp ce proprietarul juridic este expesia lor politica, reprezentantii lor, prin institutiile / ministerele pe care le conduc. In acelasi timp, interesul managementului tine de performanta economica.
Avem de-a face deci cu o problema de proprietate care conduce spre exemplu la realitatea faptului ca noi, ca si contribuabili si “actionari fara voie” nu avem nimic de castigat in buzunar daca o companie “de stat” inregistreaza profit, insa tai
