Anul care se încheie pare, cel puţin la prima vedere, unul mai degrabă irosit. Pe plan intern, anul 2013 începea sub semnul victoriei clare a USL în alegerile din 9 decembrie 2012, dar şi al aşa numitului "pact de coabitare" care relativiza rezultatul alegerilor şi anunţa un an în care Traian Băsescu îşi va pregăti revanşa. Nici pe plan european situaţia nu a fost cu mult diferită, anul 2013 fiind dominat de sentimentul aşteptării prudente a unei conjuncturi economice şi politice favorabile care nu a apărut. Iar pe plan internaţional, anul care tocmai se încheie a fost dominat de temerea declanşării unui conflict militar în Orientul Mijlociu. În acest ultim caz, acordurile de la Geneva, din noiembrie, au apărut multora - nu şi autorului acestor rânduri - ca începutul unei noi epoci în relaţiile internaţionale. Iar peste toate acestea a plutit aşteptarea miracolului relansării economice, atât de bine reprezentată de febra "aurului negru"(petrol sau gaze de şist) care a cuprins aproape întreg mapamondul.

La noi, majoritatea parlamentară categorică obţinută de USL la alegerile din decembrie 2012 - care exprima profundul sentiment anti-austeritate ce a caracterizat confruntările electorale româneşti de anul trecut (alegerile locale din iunie, referendumul pentru demiterea preşedintelui din iulie şi alegerile parlamentare din decembrie) - nu a reuşit să inverseze tendinţele economice şi să puncteze politic. Cele două mari proiecte politice anunţate încă dinaintea campaniei electorale - modificarea Constituţiei şi regionalizarea - nu au putut fi finalizate, iar anul care se încheie i-a permis lui Traian Băsescu să blocheze toate iniţiativele adversarilor săi. Mai mult, încercările lui Victor Ponta de a obţine prin deschidere economică faţă de companii multinaţionale (a se vedea gazele de şist sau Roşia Montană) o relansare nu doar economică, ci şi diplomatică, mai în