Se apropie sărbătorile. Când ne gândim, parcă, începem să simţim ceva din farmecul Crăciunului copilăriei noastre.

Se apropie sărbătorile. Când ne gândim, parcă, începem să simţim ceva din farmecul Crăciunului copilăriei noastre. Un aer cald, cu miresme de cozonaci şi scorţişoară parcă ne învăluie sufletul.

Oricum, mai este mult până atunci, mai ales pentru că mai avem multe de făcut. În perioada aceasta noi, şi parcă toate cunoştinţele, vrem să finalizăm multe proiecte, ba chiar să începem altele.

Fiecare lucrare este frumoasă şi demnă de realizat, dar de care să te ocupi mai întâi? Dar, stai! Că de fapt, nu mai este chiar atât de mult pănă vine Moşul, doar o săptămână şi un pic. Când mă gândesc că mai trebuie să rezerv timp şi pentru sacul Moşului! Vai! şi anul trecut pe vremea asta era atâta forfotă prin magazine şi pe străzi încât aveai nevoie de timp triplu decât de obicei pentru cumpărături normale. Adio aer de sărbătoare şi lasă nostalgiile pentru finalul lunii. Hai la treabă, până seara târziu, ba poate, până în noapte târziu că sunt multe de făcut. Păi stai! şi ceata de colindat? Că anul acesta m-au chemat prietenii să mergem cu colindul, când mai ajung la repetiţii? Vom vedea, şi dacă nu reuşesc, asta este, încă un Crăciun când nu merg cu colindul, nu este primul şi nu va fi nici ultimul cu siguranţă.

La un astfel de zbucium mai mult ca sigur că şi Naşterea Domnului ne va prinde foarte obosiţi, încât nici la Sfintele Slujbe nu vom avea tihnă să mai mergem, că abia aşteptăm să ne odihnim. Lasă că vin colindătorii şi vestesc ei Naşterea Domnului, asta dacă nu am adormit dus şi reuşesc să aud că sunt la uşă. Nici să ne bucurăm nu mai ştim!!!

„Veniţi, că iată toate sunt gata” (Luca 14, 17)

Nu este rău că vrem să facem lucrări bune şi frumoase. Nici nu este rău că vrem să facem multe astfel de lucrări. Dar poate că ar fi bine